"Our protocols are in place, we've done the simulations and my stroke team is well trained, but most of our patients still arrive outside the time window." If this is the case in your hospital, read how we are solving this "final frontier" in stroke care.
La un capăt al spectrului se află Austria, unde aproximativ 70% dintre pacienții cu AVC sosesc la spital în decurs de 3 ore de la debutul simptomelor, conform datelor publicate de Registrul unității austriece de AVC. La celălalt, avem date de la registrul spitalelor din Mexic care arată că numai aproximativ 25% din pacienți ajung la timp. Așadar, unde este diferența?
În cadrul Inițiativei Angels, suntem de părere că treaba noastră este să rezolvăm complexitatea, nu să o sporim. Așadar, când ne confruntăm cu probleme precum aceasta, urmărim întotdeauna să simplificăm fără menajamente problema înainte de a încerca să o rezolvăm. Când analizăm rezultate remarcabile ca cele din Austria și le comparăm cu spitale precum cel din Mexic și cu altele care au valori chiar și mai slabe, credem că această problemă trebuie rezolvată axându-ne pe trei aspecte:
1. Asigurarea unei bune acoperiri geografice a spitalelor pregătite pentru AVC pentru ca pacienții să poată sosi la timp atunci când realizează că au simptome. Cu siguranță așa se întâmplă în Austria, care a vizat o acoperire care să permită ca majoritatea pacienților cu AVC să se afle pe o rază de 45 de minute cu mașina de un spital pregătit pentru AVC.
2. Work with ambulance services to deliver stroke patients only to Stroke Ready hospitals. În regiunile mai dezvoltate, acest aspect trebuie să includă liste de verificare mai avansate pentru a depista ocluzia vaselor mari ca parte a alegerii spitalului la care să fie transportați pacienții cu AVC.
3. Educate the at-risk population about the signs of stroke and what to do when they appear.
În ultimii 4 ani am avut mult succes în a ajuta regiunile să-și îmbunătățească acoperirea regională a serviciilor de AVC. Numai în Europa, am ajutat peste 130 de spitale care nu tratau pacienți cu AVC înainte să implementeze protocoale pentru tratamentul AVC-ului acut. Munca noastră nu este încă gata - folosind formule matematice și o tehnologie de mapare similară celei folosite în Austria, putem acum să ajutăm coordonatorii regionali de AVC să planifice acoperirea regională, precum și noile spitale să acopere zonele de necesitate.
Am învățat din exemplul Bulgariei, care a făcut pasul important al măsurării numărului de pacienți cu AVC internați în spitale, că serviciile de ambulanță nu sunt pregătite pentru AVC. În cazul lor, au realizat că dintre cele 134 de spitale care internau pacienți cu AVC, numai 34 ofereau pacienților lor îngrijiri acute. Un rezultat dramatic, dar și un prim pas foarte important în rezolvarea problemei. Serviciile de ambulanță sunt cele mai bine poziționate pentru a rezolva această problemă: din exemplele incredibile din Slovacia și Spania, am învățat că acest lucru se poate realiza prin protocoale ușor de implementat și o buclă de feedback care garantează că aceste protocoale sunt implementate.
Aspectul care pare puțin mai dificil de rezolvat este al treilea – educarea populației expuse riscului. Pare destul de simplu: identificarea populației expuse riscului și educarea ei în ceea ce privește simptomele de AVC și ce trebuie să facă dacă acestea apar. The challenge is that the average age of stroke is around 70 years and finding ways to communicate to them over digital and social channels is not as easy as it may be to younger populations.
The second problem is that, whether we like it or not, no one wants to talk about stroke. Este o boală înspăimântătoare care deseori este percepută drept „doar o altă boală care m-ar putea omorî și în legătură cu care nu pot face nimic”, deci oamenii aleg deseori să nu se gândească la asta.
Poate este timpul să-i privim altfel pe potențialii noștri pacienți cu AVC. Într-o zi când mergeam printr-o mare unitate de AVC din Belgrad, am realizat ceva revelator - aceștia nu sunt numai pacienți cu AVC, sunt bunicii cuiva. Asta este o sală plină de bunici incapacitați!
Recent, s-a efectuat în Italia un studiu cu adevărat interesant, care a arătat că primul lucru pe care 90% din pacienții cu AVC îl fac după ce le apar simptomele este să sune pe cineva să-i ceară sfatul. În aproape 70% din cazuri, acest „cineva” era o rudă sau un prieten. Din păcate, în cadrul studiului, numai 30% din persoanele cărora li s-a cerut sfatul au recomandat pacienților cu AVC să sune la ambulanță. Cu alte cuvinte, dacă vrem să educăm populația despre AVC, trebuie să găsim o cale de a-i educa pe bunici și pe copiii lor.
Am mai menționat și că oamenilor nu le place să vorbească despre ceva precum AVC-ul, așa că de ce să nu învățăm de la alte proiecte de creștere a nivelului de conștientizare cu privire la boli, cum este cursa Distinguished Gentlemen, care a găsit o manieră de a implica bărbații în lucruri la care de altfel nu le place să se gândească, cum ar fi cancerul de prostată și suicidul. Abordarea lor a fost să implice bărbații în ceva despre care chiar le plăcea să vorbească – adică să se îmbrace ca un domn rafinat dintr-un film al anilor '70 și să meargă pe motociclete.
Un lucru este cert: populația expusă riscului care ne interesează pe noi adoră să vorbească sau să se implice în viața nepoților lor. De ce să nu ne folosim de asta pentru a educa întreaga familie despre AVC, oferind totodată copiilor modalități grozave de a interacționa cu bunicii lor?
Așadar, am elaborat un program în cadrul căruia copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 9 ani să poată alege doi bunici/prieteni de familie/unchi sau mătuși pe care să-i educe ca parte a misiunii lor de a deveni Eroi FAST. Am lucrat cu experți din Departamentul de educație și politici sociale al Universității Macedonia pentru a crea un program cu durata de 5 săptămâni în care copiii se distrează, sunt activi, vizionează animații amuzante și personalizează „cartonașe cu mesaje” pentru bunicii lor, cu ajutorul cărora îi vor învăța despre cum să-l învingă pe Maleficul Cheag care provoacă AVC. Îi implicăm și pe părinți prin intermediul site-ului web și prin expunerea indirectă la toate materialele pe care copiii le aduc acasă.
Criza cauzată de COVID-19 a dus la închiderea școlilor, ceea ce a suspendat implementările noastre. Asta ne-a făcut să ne întoarcem la etapa de planificare. Am fost nevoiți să găsim o modalitate „digitală” de a implica copiii, menținând totodată caracterul amuzant și interactiv pe care îl aveam în clasă. Și ne doream în continuare ca cei mici să-și asume misiunea de a-și educa bunicii. Cea mai mare provocare a programelor digitale, după cum am experimentat cu toții recent cu toate conferințele și cursurile virtuale, este găsirea unei maniere de a menține participanții implicați.
Soluția noastră a fost să transformăm campania desfășurată în școli cu durata de 5 săptămâni în 5 cărți electronice, pline de distracție, jocuri, animații și activități care să educe familiile într-o manieră experimentală. To keep engagement levels high, we also completely overhauled the website (fastheroes.com) and gamified the whole experience. Cu alte cuvinte, tot ce face familia online le aduce puncte și insigne pe care le pot folosi în mai multe moduri. Se pot compara cu prietenii lor în clasament, pot folosi punctele pentru a debloca jocuri online și chiar pentru a achiziționa obiecte digitale personalizate cu Eroii FAST, pe care le pot descărca pentru ei.
Ca program-pilot, am lansat campania digitală în Portugalia, Spania, Ungaria și Polonia și, până acum, am avut peste 7000 de familii care participă la program. Dată fiind reușita programului-pilot, am început acum să extindem campania digitală și în alte țări.
Some early data from a group of parents, whose kids participated in the FAST Heroes campaign in Greece, showed that only around 4% of the parents knew the most common symptoms of stroke before implementation. This number jumped dramatically with 88% being able to recall at least 3 symptoms after implementation.
Sperăm ca identificând un mod de a implica populația expusă riscului în ceva în care nu-i deranjează să fie implicați (nepoții lor) și expunându-i la mesajele noastre într-o manieră memorabilă și distractivă, putem avea același impact asupra transferului de cunoștințe legate de cele mai frecvente simptome de AVC și de necesitatea de a suna ambulanța la 112 imediat.
Dacă facem acest lucru, se poate să fi găsit calea către depășirea ultimei frontiere în tratamentul AVC-ului acut.
