Colegii ei de la unitatea de îngrijiri pentru AVC o numesc „motorul locomotivei în regiunea ei și în toată Algeria”. Faceți cunoștință cu profesoara de neoprit Dounia Zede Badsi, un medic devotat și o reformatoare hotărâtă pentru care imposibilul nu reprezintă decât o provocare.
Oran este al doilea oraș ca mărime din cea mai mare țară de pe continentul african. Este locul în care un băiețel pe nume Yves Saint Laurent s-a jucat cu păpușile sale de hârtie în anii 1940 și unde doctorul fictiv al lui Albert Camus, Bernard Rieux, luptă de unul singur împotriva ciumei. Este, de asemenea, locul în care o tânără profesoară universitară de neurologie pasionată duce o luptă împotriva accidentului vascular cerebral, luptă care ar putea salva mii de vieți algeriene.
AVC ucide în jur de 16.000 de algerieni pe an și distruge viețile altor mii de persoane. Tratamentul este rar și devine și mai rar pe măsură ce călătoriți spre sud. Când fostul președinte, Abdelaziz Bouteflika, a avut un accident vascular cerebral minor în 2013, acesta a fost transportat cu avionul la Paris, Franța, pentru tratament.
Cam în aceeași perioadă, profesoara universitară Dounia Zede Badsi se întorcea după a doua sa ședere de șase ani la Paris – prima în copilărie, în timp ce tatăl ei își făcea specializarea în cardiologie, apoi pentru propria sa instruire la Spitalul Universitar Pitié-Salpêtrière, Kremlin-Bicêtre și Hôpital Cochin în urma specializării în neurologie din Oran.
Aceasta s-a întors acasă cu mai multe abilități avansate (diplome în urgență pentru AVC, neuroimagistică RMN și imagistică vasculară neinvazivă printre ele), dobândite cu un obiectiv foarte specific – de a schimba modul în care pacienții cu AVC sunt tratați în Algeria.
Colegii ei din Paris au avertizat că, pentru a-și atinge obiectivele, va trebui să convingă directorii spitalelor să colaboreze cu ea. Din fericire, după cum avea să descopere în curând directorul Spitalului Universitar din Oran, profesoara Dounia Zede Badsi este foarte, foarte convingătoare.
Lăsați-o să vă convingă
Prima care a fost convinsă după administrația spitalului a fost echipa de AVC pe care prof. Badsi o va alcătui pe parcursul următorilor șapte ani – o echipă care, de îndată ce urma să se califice pentru un premiu WSO Angels, avea să sară peste aur și platină pentru a câștiga primul premiul de diamant pentru Algeria, la mijlocul anului 2021. Depășind cu ușurință criteriile pentru primirea acestuia, al doilea premiu avea să urmeze chiar în trimestrul următor.
Înainte de acesta, însă, trebuia să recruteze mai mulți pacienți.
Deși prima terapie de tromboliză din Algeria a fost administrată în 2004 în orașul Blida și AVC afecta 60.000 de vieți pe an, gradul de conștientizare scăzut a însemnat că puțini pacienți identificau corect simptomele sau căutau tratament pentru accidentul vascular cerebral. Cu obiectivul de a convinge publicul, profesoara Badsi a devenit un invitat obișnuit pe canalele de televiziune, radio și online și un mare aliat al Inițiativei Angels, fiind mereu dispusă să urce pe podium la evenimentele care aveau de-a face cu AVC.
Numărul pacienților a crescut, dar pentru că Algeria nu dispune de un serviciu medical de urgență, mulți au ajuns la spital prea târziu pentru tratament.
Au fost destul de mulți oameni de convins după ce profesoara Badsi s-a hotărât să creeze prima rețea prespitalicească din Algeria. Dar, la scurt timp după ce medicii de la UPU și specialiștii din alte departamente i s-au alăturat, s-a putut auzi prima sirenă de ambulanță în Oran.
Comunicarea directă între echipa de ambulanță și departamentul de neurologie s-a stabilit prin intermediul unui număr de telefon care, odată activat, a însemnat că a fost pusă în aplicare notificarea prealabilă, măsura prioritară care demarează traseul optimizat pentru AVC.
În continuare, s-a dovedit a fi foarte greu să convingă administrația de necesitatea unei unități spitalicești la domiciliu (HAD) care ar putea avea grijă de pacienții cu AVC în propriile lor case. Pur și simplu nu a existat loc în bugetul spitalului pentru un vehicul special și o echipă dedicată.
De aceea a fost o zi norocoasă atunci când profesoara Badsi a reușit să convingă un donator privat să finanțeze un serviciu pe care aceasta îl observase în Italia și Franța. Unitatea HAD este o soluție câștigătoare pentru toate părțile, care permite pacienților să aibă acces la servicii de îngrijire medicală, fizioterapie și psihologie la domiciliu și eliberează simultan paturi în unitatea de AVC de la Spitalul Universitar din Oran.
Ambiția înseamnă devotament
Reducerea lacunei dintre serviciile disponibile pacienților cu AVC din Europa de Vest și cele din propria ei țară este obiectivul explicit al profesoarei Badsi. Aceasta este și ambițioasă. De exemplu, Oran are o singură ambulanță deocamdată, dar în cele din urmă, profesoara își propune să reproducă așa-numită ambulanță
roșie din Germania – o ambulanță specializată în AVC, echipată cu un scaner CT portabil și un laborator la punctul de îngrijire, care reduce drastic perioada de timp până la tratament.
Ambiția acesteia își are rădăcinile în devotamentul profund față de patria ei – o calitate care se răspândește în această familie de medici, aproape toți întorcându-se din Franța pentru a oferi îngrijiri compatrioților lor algerieni.
Dragostea de țară a mamei ei este cea care îi influențează, spune profesoara Badsi, la fel cum tatăl ei, cardiolog, i-a trezit interesul pentru medicina de urgență și bunicul ei matern a dat exemplul unui reformator și mobilizator în calitatea lui de fondator al organizației umanitare Semiluna Roșie din Algeria.
Ambiția îi determină, de asemenea, colaborarea cu Inițiativa Angels pentru a crea o rețea regională de centre pregătite pentru AVC și care oferă învățare prin imersiune medicilor și asistentelor din alte spitale. Într-adevăr, primul lucru pe care l-a făcut profesoara Badsi după ce echipa sa a câștigat primul său premiu de diamant, a fost să invite medici din alte părți ale țării la un webinar pentru a explica cum au procedat.
„Nimic nu e imposibil”
Întrebați-o pe prof. Badsi despre obiectivele ei, iar răspunsul este „mai multe” – tot mai multe centre, din ce în ce mai mulți medici pregătiți, din ce în ce mai multe premii. Pe scurt: „Plănuiesc să rămân în țară și să continui să fac imposibilul pentru a îmbunătăți lucrurile.”
Referirea la imposibil evocă un spirit înrudit – cel al unui boxer poreclit „The Greatest” (Cel mai grozav), care a oferit mai multe idei atunci când vine vorba de „imposibil” decât sugerează sloganul de trei cuvinte adoptat de Nike:
„Imposibil este doar un cuvânt mare aruncat de bărbații mici cărora le este mai ușor să trăiască în lumea care le-a fost dată decât să exploreze puterea pe care o au de a o
schimba. Imposibilul nu este un fapt. Este o părere. Imposibilul nu este o declarație. Este o provocare. Imposibilul este potențial. Imposibilul este temporar...”
În Oran, Algeria, imposibilul este și ceva ce faci.
