S-au împlinit acum mai bine de două decenii de când studiul NINDS a revoluționat tratamentul AVC-ului. AVC-ul a devenit pentru prima dată o urgență din momentul în care s-a putut face ceva pentru a elimina cheagul și a salva creierul pacientului de la deteriorare. Și totuși nu demult, în 2016, din totalul aproximativ de 51.000 de pacienți cu AVC care au cerut ajutor în spitalele bulgare, numai 329 au beneficiat de terapie de recanalizare. Aceasta în ciuda anilor întregi de efort și muncă asiduă depuse de comunitatea bulgară de AVC.
O echipă de experți bulgari, condusă de academicianul Ivan Milanov, președintele Societății Bulgare de Neurologie, și-a propus să rezolve situația. După ce au revizuit numărul de pacienți cu AVC comparativ cu numărul de unități de AVC din Bulgaria, au știut că trebuie să înființeze mai multe spitale pregătite pentru AVC la nivelul țării. În 2016, Bulgaria avea numai 8 centre de AVC în țară și, dacă bulgarii doreau să îmbunătățească tratamentul AVC-ului, ar fi avut nevoie de aproape 40 și trebuiau să se asigure că există o bună acoperire geografică a noilor unități. Cei 20 de ani de experiență le-au arătat că acest lucru nu este atât de ușor de realizat, așa că au fost deschiși la orice ajutor pe care îl puteau primi. Acesta a fost probabil motivul pentru care, în iunie 2016, o delegație condusă de acad. Milanov a participat la întrunirea de lansare europeană a Inițiativei Angels din Mainz, Germania. Aceasta era scânteia neașteptată de care aveau nevoie?
Este destul de greu de spus ce anume a făcut diferența și ce aspect al Inițiativei Angels a creat această scânteie cu precizie, însă de atunci comunitatea bulgară de AVC s-a consolidat din ce în ce mai mult și a declarat că nu intenționează sub nicio formă să se oprească unde este acum.
Au înființat cu succes 13 noi spitale pregătite pentru AVC la nivel de țară; având numai 8 în luna iunie 2016, acum au 21 răspândite pe tot teritoriul țării. În pofida creșterii fenomenale a numărului de spitale, scopul fiind ca acesta să crească și mai mult, comunitatea bulgară de AVC știa că nu poate să se concentreze numai pe sporirea numărului de unități spitalicești din țară. Aveau nevoie să-și îndrepte atenția pe a asigura că noile spitale funcționează optim și erau privite drept spitale „mai bune”. Au considerat că este important să se asigure că noile spitale erau dezvoltate, organizate și ghidate corect. Pentru aceasta, s-au implicat foarte activ în organizarea de seminarii de instruire, simulări cu pacienți falși și implementarea listelor de verificare standardizate și seturilor de AVC în toate spitalele care tratau pacienți cu AVC.
După tot acest timp, pare aproape imposibil de crezut că în trecut totul era atât de dificil, însă poate că aceasta este valoarea adusă de comunitate, de apartenența la o comunitate mai importantă decât individul. Ceva care poate genera o scânteie în persoanele potrivite, persoane care pot face ca o creștere incredibilă să pară deodată facilă.
