Consultantul Angels, Maria Koneva, spune totul pe scurt: „Odată ce ai făcut-o, o știi pentru totdeauna.” Citiți despre modul în care principiile învățării prin experiență stau la baza impactului instruirii de simulare asupra îngrijirii AVC.
La începutul anului 2019, doar 1 din 200 de pacienți cu AVC din Ucraina primiseră terapie farmacologică de recanalizare. Rata trombectomiei a fost chiar și mai mică, un episod abia perceptibil de 1 din 1000. Deși ratele de recanalizare au crescut an de an, acest lucru s-a întâmplat în trepte dureros de mici, cu o bază redusă.
În niciun an nu a crescut rata de recanalizare cu mai mult de 31 de puncte procentuale, dar aceasta era pe cale să se schimbe.
Începând cu februarie 2019, o echipă de neurologi și educatori neurologi a prezentat cursuri de instruire privind îngrijirea AVC-ului acut la 106 de membri ai echipei de AVC din Ucraina. Zece grupuri interdisciplinare de neurologi, neurochirurgi, asistenți medicali specializați în AVC și medici din secția ATI și SMU au participat la cursul de simulare a AVC de două zile desfășurat la Spitalul Regional Poltava din estul țării, unde un Centru de simulare – al doilea din Europa de Est – s-a deschis de Ziua Mondială a AVC-ului în 2018.
La Congresul Mondial de AVC, s-a raportat că, până la sfârșitul anului 2019, numărul total de pacienți cărora li s-a administrat terapie de recanalizare înUcraina a crescut cu 90%, iar rata de tromboliză la spitalele care au participat la instruire a crescut cu peste 200%.
Concluzia echipei din Poltava a fost că instruirea de simulare pentru îngrijirea AVC a avut un impact imediat, semnificativ și măsurabil asupra calității îngrijirii.
Cunoștințe esențiale despre cum și de ce
Meritele învățării bazate pe simulări sunt bine stabilite. De fapt, filozoful grec Aristotel a fost primul care a observat – cu aproximativ 2400 de ani în urmă –că„lucrurile pe care trebuie să le învățăm înainte de a le putea face, le învățăm făcându-le”.
Rolul instruirii de simulare în domeniul sănătății a fost implementat de Dr.David Gaba, un medic anestezist care început să construiască pe baza principiilor aviatorilor șiastronauților, pentru a ajuta profesioniștii din domeniul sănătății să stăpânească noi competențe fără riscuri pentru pacienți.
În îngrijirea de urgență a AVC, impactul pozitiv al instruirii de simulare a fost demonstrat prin îmbunătățiri semnificative alegestionării pacienților din viața reală și rezultate ca urmare, printre altele, a timpului câștigat prin muncă în echipă mai bună și a unor medici mai încrezători care iau decizii mai bune, mai rapid.
Oricine dorește să înțeleagă cum și de ce instruirea de simulare îmbunătățește îngrijirea în AVC, va găsi suficiente răspunsuri atât în studiile de caz evaluate de colegi, cât și în beneficiile pe larg înțelese ale învățării bazate pe experiență. Însă, pentru cele cinci învățăminte cheie despre simularea instruirii de simulare în mediile AVC, o persoană s-ar putea baza în mod egal pe un grup de consultanți și lideri de echipă ai Inițiativei Angels, care își împărtășesc experiența privind o seriede simulări – de la simulări pe parcursul traseului acut intraspitalicesc la scenarii bazate pe centre de simulare, pentru a optimiza procesul de luare a deciziilor și îngrijirea post-acută.
1 Un loc sigur pentru învățare și reflectare
Instruirea de simulare oferă învățare într-un grup restrâns într-un mediu sigur, spune Silvia Ripamonti, liderul echipei Angels pentru cinci țări din Europa Centrală, inclusiv Republica Cehă și Bulgaria. Centrul de simulare ultramodern de la Spitalul Universitar „St. Ann” din Brno, Republica Cehă, este unul dintre cele mai utilizate de către echipele Angels din Europa. În Bulgaria,școlile de AVC cu durata de 2 zile sunt organizate la Spitalul „Sfânta Anna” din Sofia și Spitalul „Sfântul Panteleimon” din Plovdiv.
„Simularea elimină frica”,spune Maria Koneva, care are sediul în Moscova, Rusia și s-a alăturat Inițiativei Angels dintr-o dorință de a schimba sistemul de sănătate din țara ei.
„Este o zonă sigură”, confirmăClaudia Queiroga. Claudia, care este acum membru al Echipei de bază a Inițiativei Angels, este un fost consultant în Portugalia, unde a experimentat simulări in-situ ale fazei hiperacute a AVC-ului în departamentul de urgență.
Instruirea de simulare oferă, de asemenea, o oportunitate de a reflecta asupra acțiunilor dumneavoastră într-un mediu unde nu sunteți judecat(ă), adaugă ea.
O simulare bazată pe roluri este formată, de obicei, din trei faze: informarea, scenariul și diseminarea.În timpul componentei de informare, participanții primesc feedback de laexperți într-unmediu unde nu sunt judecați, care oferă asistență. Această oportunitate de a reflecta este un element esențial al învățării prin experiențăconform filozofului și reformatorului educațional, John Dewey, care credea că „nu învățăm din experiență, învățăm din reflectareaasupraexperienței”.
2 Învățarea mai bună pentru mai mult timp
Învățarea experențială accelerează învățarea și îmbunătățește reținerea. Nu numai că stagiarii au o probabilitate mai mare de a face o conexiune personală cu materialul, dar învață și valoarea greșelilor.
Este uimitor cât de multă învățare are loc în doar două zile, spune Lev Prystupiuk, consultantul Angels pentru Europa de Est și Asia Centrală. Lev, un medic endocrinolog a cărui experiență include oferirea de îngrijire medicală voluntară în zone rurale izolate din Ucraina, a fost implicat în înființarea Centrului de Simulare din Poltava. Acesta spune că după instruirea bazată pe simulări la medicii din Poltava, fără experiență anterioară în tratamentul AVC-ului, aceștia încep să trateze pacienții cu AVC în spitalele lor și în propriile țări.
Nu numai că învățarea este accelerată prin acțiune, dar este, de asemenea, consolidată prin revizuirea și analizarea înregistrărilor video ale scenariilor și dobândirea de informații despre propriul comportament.
„Când observi că faci o greșeală, nu o uiți niciodată”, spune Alicia Arjona, consultant Angels în Spania . Maria Koneva reiterează acest lucru: „După ce l-ai făcut, îl cunoști pentru totdeauna.”
3 Competență, încredere și o conexiune
Atunci când medicii care au participat la instruirea de simulare încep să-și trateze pacienții, aceștia sunt încrezători din două motive, spune Mateusz Stolarczyk, liderul echipei Angels din Rusia, Polonia și Ucraina. „Una este faptul că știu cum să procedeze, și că au și sprijinul Angels pentru implementare.”
Silvia susține că „cel mai bun rezultat este că medicul are mai multă încredere atunci când pune în practică ceea ce a învățat”. Este încrederea unei persoane care a beneficiat de scenarii de luare a deciziilor, jucând roluri împreună cu medici experimentați, care primește feedback de la experți cu privire la observațiile sale în timpul screening-urilor neurologice sau care își economisește minute salvatoare de viață în cadrul căii AVC-ului acut din timpul simulărilor in-situ.
Pe lângă faptul că au primit toate informațiile relevante și corecte de la un expert de top care are competențele de a transforma lucrurilecomplicate în lucruri simple, aceștia pot conta și pe asistența și îndrumarea viitoare, spune Maria .
Experiența Silviei confirmă acest lucru: „Atunci când un medic care nu a tratat niciodată AVC-uri finalizează instruirea de simulare, instructorul va spune „Când aveți primul dumneavoastră pacient, sunați-mă.” Iar atunci când într-adevăr sună, acesta va găsi un mentor la celălalt capăt al liniei telefonice, care îi transmite să se calmeze, să respecte lista de verificare și să urmeze protocolul.”
4 Lucrul în echipă în rândul disciplinelor
Lucrul în echipă este esențial într-o urgență medicală, iar comunicarea îmbunătățită între membrii echipei interdisciplinare, în special în faza hiperacută, este unul dintre rezultatele esențiale ale instruirii de simulare.
Însă, munca în echipă joacă, de asemenea, un rol în îngrijirea post-acută, spune Claudia, care a participat recent la un seminar de simulare post-acută la Centrul de simulare din Aveiro, Portugalia, împreună cu managerul de proiect Angels, Rita Rodrigues, care coordonează educarea și instruirea echipeide consultanță din Europa și gestionează participarea la întâlniri internaționale, seminarii și conferințe.
La seminar au participat două echipe interdisciplinare din spitale diferite, care au inclus un asistent medical de recuperare, un medic psihiatru, un terapeut ocupațional, un fizioterapeut, un logoped și un nutriționist.
Spre deosebire de faza hiperacută, specialiștii în faza post-acută nu lucrează de obicei ca o echipă și deseori, participanții din același spital nu s-au întâlnit niciodată, spune Claudia. „Un specialist s-ar putea prezenta dimineața, altul după-amiaza și se vor baza pe informațiile din fișa pacientului.”
Cu toate acestea, în timpul seminarului de simulare de la Aveiro, participanții au realizat că munca în echipă și luarea deciziilor comune în toate disciplinele din domeniul îngrijirilor post-acute au fost benefice pentru pacient.
În plus, participanții au dobândit o mai bună înțelegere a rolurilor fiecăruia, iar prin îndeplinirea sarcinilor efectuate de obicei de alți specialiști ca parte a simulării, au avut ocazia să se pună unul în poziția celuilalt.
„Acest lucru a fost foarte benefic pentru spiritul de echipă și construirea echipei,spune Claudia.
5 Perspectiva pacientului
În simulările post-acute, actorii care au fost clasificați ca „pacienți” au oferit feedback valoros din perspectiva pacientului, spune Rita, adăugând că implicarea actorilor a făcut simularea să pară foarte reală pentru participanți și au făcut ca experiența să fie cu adevărat captivantă.
„Amimplicat actori în sesiunile de raportare, iar echipele au fost foarte interesate să afle cum au perceput aceștia screening-urile și conversațiile din timpul tratamentului și cum s-au simțit. Nimeni nu îl întreabă niciodată pe pacient, așa că a fost foarte important să auzim această perspectivă.”
Nu mai puțin valoros este perspectiva oferită de a juca personal rolul unui pacient, așa cum a învățat Mateusz Stolarczyk atunci când a avut rolul de pacient în timpul unei simulări înSt. Petersburg .
„M-a făcut să apreciez cu adevărat valoarea informării pacientului cu privire la ceea ce se întâmplă”, își amintește acesta. „Știam că este doar o simulare, dar cu toate acestea, m-am simțit neliniștit.”
