Nivelul de îngrijire în AVC s-a îmbunătățit masiv în Polonia ultimilor ani. Sub îndrumarea unor persoane precum prof. Anna Członkowska și alții, numărul de centre de AVC a crescut de la numai câteva în 2010 la aproximativ 170, astăzi.|
Dar Polonia nu s-a axat numai pe mai mult, ci și pe mai bine. În majoritatea țărilor din lume pe care le-am analizat, am constatat că au putut crește procentajul național din totalul pacienților cu AVC care au beneficiat de terapie prin recanalizare cu, în medie, 1% pe an. În perioada 2010-2015, media Poloniei a fost de circa 2% pe an! Îngrijirea pacienților s-a transformat, câteva spitale de referință având acum timpi de la sosire până la administrarea tratamentului injectabil care se poziționează, în medie, la 45 de minute.
Cu toate acestea, după o explozie inițială de entuziasm, avântul a mai pierit după 2015 și valorile par să fi ajuns într-o zonă de platou, într-o oarecare măsură. Știm cu toții că atunci când ținem o dietă, acele ultime câteva kilograme până la ținta propusă sunt întotdeauna cele mai dificil de dat jos și, probabil, așa se întâmplă și cu îngrijirea în AVC în Polonia.
Aceste spitale poloneze care au acum deja timpi medii de la sosire până la administrarea tratamentului injectabil de aproximativ 45 de minute ar trebui să se consolideze sau ar trebui să depună eforturi și mai mari pentru a depăși bariera de 30 de minute, precum majoritatea spitalelor din învecinata Republică Cehă, de exemplu?
15 minute pot părea nesemnificative, dar potrivit unei publicații de Saver et. al (2013), fiecare 15 minute câștigate în timpul de tratament al pacientului cu AVC înseamnă o reducere absolută de 4% a mortalității, o reducere de 4% a HIC simptomatice și o îmbunătățire de 4% a șanselor de independență la externare. Cu alte cuvinte, pentru pacient, 15 minute pot însemna diferența dintre a merge pe bicicletă sau a fi în căruciorul cu rotile.
Un aspect interesant pe care l-am descoperit vizitând multe spitale din Europa este că există o diferență uriașă de mentalitate pentru fiecare 15 minute adăugate la timpul de la sosire până la administrarea tratamentului injectabil din spital. Este ca și când ar fi trei niveluri distincte de tratament cu trei mentalități distincte și parcursuri de tratament variate, în funcție de nivelul vizat de spital.
Observând spitalele care au timpi medii de 30 de minute sau mai puțin, se poate vedea cu ușurință că gândesc diferit, pentru ei timpul este o prioritate absolută. De asemenea, acționează diferit apelând la o combinație de elemente diferite.
- Au implementat un sistem de notificare prealabilă cu partenerii lor din SMU.
- Duc pacientul direct la secția de radiologie și nu pierd timp oprindu-se la UPU.
- Interpretează CT pe loc și tratează pacientul tot în sala de CT dacă pacientul se califică.
- Iau în considerare numai câteva analize de laborator prioritare înainte de a lua decizia de tratament și deseori efectuează analizele la punctul de îngrijire.
În mod interesant, spitalele cu o medie de aproximativ 45 de minute au o mentalitate ușor diferită. Nu se pune problema ca timpul să nu fie un factor pentru ele, căci au depus mari eforturi pentru a se poziționa sub 60 de minte, însă este ca și când s-ar mulțumi cu nivelul pe care l-au atins și au încetat să se mai îmbunătățească. În spitale precum acestea auzim deseori motive concrete pentru care unele dintre etapele menționate mai sus nu pot fi efectuate în unitatea lor sau că, în opinia lor, 15 minute nu înseamnă mare lucru.
Spitalele cu o medie de aproximativ 60 de minute sau mai mult au o mentalitate foarte diferită. În unele cazuri, sunt numai unul sau două lucruri care cauzează întârzieri, precum așteptarea rezultatelor analizelor de laborator, de exemplu, în alte cazuri pur și simplu nu este nicio grabă. Interesant este că cei care acum tratează pacienții în 30 de minute privesc înapoi și se întreabă ce făceau timp de o oră.
În Polonia, grație implicării personale a prof. Anna Członkowska și a sprijinului oficial primit de la consultantul național pe probleme de neurologie, întrebarea este care va fi următorul obiectiv. Având numeroase personalități medicale și guvernamentale care sprijină acum Inițiativa Angels, începem să vedem un nou val de entuziasm în direcția corectă.
