În ediția anterioară a Angels Journey, am vorbit despre primul nostru set de simulări făcute în spitalele din Africa de Sud. Acum, având o jumătate de an de experiență în Europa, începem să primim relatări și rezultatele sunt fascinante.
Recent, la un spital din Babastro în regiunea Aragon, Spania, o echipă de AVC care avea un timp mediu de la sosire până la administrarea tratamentului injectabil de 113 minute a reușit să finalizeze prima simulare în numai 34 de minute, în pofida unor complicații tehnice precum nefuncționarea sistemului de AVC la distanță. Unii ar putea spune că o îmbunătățire de la 113 minute la 34 de minute nu poate fi replicată în viața reală, dar chiar când echipa se pregătea să înceapă a doua simulare s-a produs un cod real de alertă de AVC. Având unele dintre îmbunătățiri proaspete în minte, echipa a reușit să trateze pacientul real cu AVC într-un timp record de 40 de minute.
Într-o simulare din România, echipa a reușit să trateze un pacient în 30 de minute, însă apoi a trebuit să aștepte rezultatele de laborator mai bine de 20 de minute înainte de a se putea lua decizia de tratament. Ca urmare a acestei experiențe, spitalul explorează acum diverse moduri pentru a evita problema, inclusiv prin recoltarea analizelor în ambulanță, aplicarea de etichete cu „Prioritar” pe eprubetele de sânge sau, probabil, o investiție într-un dispozitiv de INR la punctul de îngrijire. Mici schimbări care ar putea face diferențe semnificative.
La un spital din regiunea Calabria, Italia, echipa a reușit să-și înjumătățească timpul de tratament de la 100 de minute la 50 de minute, de la prima la cea de-a doua simulare.
Ca în exemplul din România, 30 din aceste 50 de minute au fost irosite așteptând rezultatele de sânge, căci echipa era pregătită să trateze după 20 de minute. Vă puteți imagina efectul asupra rezultatelor dacă ar putea rezolva această problemă și ar trata în mod constant pacienți într-o perioadă cu 70 de minute mai scurtă decât o fac în prezent? Echipa este acum foarte motivată și crede că poate reuși.
Cel mai uluitor exemplu este probabil cel al unui spital din regiunea Umbria, Italia, care s-a prezentat la instruire cu un timp mediu de la sosire până la administrarea tratamentului injectabil de 159 de minute. Înainte de simulare, echipa și-a setat ținta pe care au dorit să o abordeze și anume de a trata pacientul fals în 40-60 de minute. Spre surprinderea lor, probabil numai pentru că și-au rezervat un timp înainte de simulare să se gândească la parcursul lor, au reușit să trateze pacientul în 36 de minute. Echipa a fost în delir și nu le venea să creadă ce tocmai reușiseră. În pofida realizării grozave, au avut lungi discuții despre ce trebuie să îmbunătățească în practica zilnică și cum ar putea face acest lucru. Apoi, ca și în exemplul din Spania, chiar când se pregăteau de a doua simulare, a venit un pacient real cu AVC.
Echipa de AVC a purtat rapid o discuție pentru a stabili ce schimbări trebuie să implementeze imediat în mod realist și a așteptat pacientul la ușă. S-a dovedit că au tratat pacientul într-un timp incredibil: 45 de minute. Aceasta înseamnă un sfert din timpul de care aveau nevoie, în medie, pentru a trata pacienții cu numai câteva zile înainte și este un bun exemplu al transferabilității acestui tip de instruire în scenarii reale.
Aceste simulări au un efect cu adevărat extraordinar asupra moralului echipelor de AVC și le ajută nu doar să evidențieze ariile de îmbunătățire, ci și arătându-le efectul schimbărilor minore pe care le pot face în timpii generali de tratament. Schimbări pe care apoi, cu ajutorul consultantului Angels, pot începe să le implementeze în situațiile reale.
